Muzei mele

Cu rochia pătată de iarbă şi de vin,

Cu sânii sărutaţi de un tânăr derbedeu,

Cu buzele crăpate de ploi şi de senin,

A piei de marinari miroşi,

Miroşi a sare,

Iar când te întorci râzând,

Târziu în patul meu,

Sunt  obosit şi dorm de atâta aşteptare.

Pe unde ai fost, pe unde ai dus păcate?

Şi câte mâini fierbinţi la pulpe ai îndemnat?

Ţi-s umerii muşcaţi de sărutări furate,

Porţi frunze în păr şi patimi,

Desfrâu dionisiac…

Cum de-ai găsit cărarea,

Cum de te-ai îndurat?

Să vii târziu în noapte la patul meu sărac?

Şi cât te-am aşteptat cu îmbrăţişarea goală!

Şi câte-am îndurat, privind la depărtări,

Mi-am pus pe umeri săruri şi cicatrici şi boală,

Să fiu în rând cu plebea

Ce te-a avut mereu.

Mi-am cumpărat păcate

Şi le-am strigat prin zări,

Că poate vii  mai des, să bei din vinul meu.

…

O, muză nemiloasă, amantă de poet,

Bacantă risipită prin sălile de bal,

Tresar înfiorat când te întorci discret,

Şi-mi umpli visul tânăr cu măşti de carnaval!

Sursa foto: life.bodo.ua