Monotonie

Dimineața-i îmbrăcată

într-o lăptoasă ceață,

aruncată covor peste lac;

pomii desfrunziți,

brazii cu vârfurile tăiate

dorm

pe sub înalta linie de electricitate,

ploaia măruntă,

drumul șerpuit

cu asfaltul spălat

de mașina tonomat,

căprioare speriate, venite

prin spate

după hrană de pomană;

un cățel – șurubel

latră vesel

alungând păsărelele zgribulite

din erablul adormit

lângă gardul vecinilor.

Nici o floare,

nici o mișcare,

din când în când tăcerea

spartă de un adânc oftat,

de zgomotul din urechi

și de uruitul unui motor

din înaltul norilor.

În piramida timpului

un strigăt primar

încearcă freudian

să trezească nevrozele,

să- nflorească tuberozele,

c-un raven în zbor

indiferent

la starea de Flower Power

dorită de toți

la început de An,

în luna lui gerar,

hipnotozați de Visha Kanya,

urmărită de mania,

entropia și negentropia

materiei vii și nevii,

mereu de a fi zen,

de-a ajunge-n edenul

azi-noapte visat.

Un căscat

și-un mieunat

sparg zidul plictiselii

în odaia în care

doar ghirlandele viază

agățate în brăduțul,

drăguțul,

pedepsit să stea într-un colț,

lângă șemineu,

ca un semi-zeu.

În jurul meu e-atâta liniște

încât îmi aud gândul

cum tropăie

să scape mai repede

din brațele plictiselii

ucigătoare,

într-o zi fără ninsoare.

Sursa foto: emmazeicescu.ro