Moarte ori eternitate?

Atârn de-un cuvânt

Ce-aș vrea mai mult?

Caut fericirea să mă doară

Să știu că trăiesc pe al lumii pămînt.

Unde să alerg mai mult?

Mă țin de-o culoare

De m-ar strînge în brațe

I-aș da a mea ultimă suflare

S-o văd cum arde de candoare

S-o scot la ceai să-I spun ce doare

O, astă viață de gusturi amare.

Să-i pun sufletul pe tavă

Să-mi spui tu, dragă culoare

E gândul meu ce răsare?

E cuvântul ce mă seacă de priviri infernale?

Să-mi mai spui tu, dragă mare

De valuri sfîșietoare

O fi tare?

Ori e moale?

S-a-ntărit de la mâncare?

Ochii-s goi de atîta mare

De reminescențe murdare

Pe cuvinte n-am pus sare

M-au hrănit așa se pare..

Mi-au lăsat un gol în suflet

Poți tu oare? Vrei culoare?

Să-l umpli cu al tăus oare?

Că la mine plouă de trecut mai spre amiază

Cu venin de dimineață

Atârn de-o speranță,

Ca cerul să vină

La mine să-mi pună pe față

Eternitatea cu albastru pe fir de ață

Să mi-o picteze în palmă

Să-mi pot acoperi ochii cu lacrimi de gheață..

Caut viața să mă doară

Să știu că exist

Că ea mi-a spus într-o zi de iarnă

Cu sufletul sloi în palmă

Că îngeri exist

La tine, Divinitate

Să zbor pe-o culoare

Să-l mai văd măcar o data

Pe-al meu tată.

Să-I arăt ca sufletul mi-e moale

De la a lui plecare

Să zbor pe aripi de cuvinte

Că doar ele-mi spun ce simte

Sufletul meu când îl doare

De dorul aripilor de mult plecate..

Plecat-au și cu tine, cu tot cu a mea copilărie..

Am mai rămas cu-o amintire

În dulapul de sub soare

și cu doruri rar uitate

ale sufletului desmierdate.

ce-mi spune că eternitatea e aproape de tine

că sunteți vecini, la trei case distanță

și că-ți mai pune mâna pe clanță

când aude de jos c-a ta fată

plânge de-al ei tată

Să bat la ușă?

Oglinda e spartă

Tu nu mă mai vezi ca altădată

Spune-mi tu, Doamne!

E moarte ori eternitate?

Foto: Andi Spot