Stimată Doamnă Spandex-Sacralitate,
ţi s-au luat virtualele melocarate toate,
te-au aliat cu mnemospaima,
cu gărgăriţele, cu logofaima,
cu-aţipirea sferică, bolnavă de mimeticită
− căpşunărie calcografică după apendicită −,
de ţi-ai pierdut şi cumpătul şi-oştirea,
te-au înjugat discret cu nălucirea
naşterii de sens, de-nflăcărare şi paginaţie,
de ţepos laur, vraja-ţi e doar elucubraţie,
muza ţi-e malversaţie, misgenaţie,
şi te-au îmbrobodit cu falsa ideaţie
generice fripturi de becaţe şi becari,
castraveţi cornişon colectivi, de bugetari,
de-ţi lepezi capul pe covorul roşu, demografic,
sub retezarea cosmică, titanică, poligrafic
construită, te-au mărunţit până la sare,
până la sacrosanctele drepturi egalitare,
să nu mai ai nici munte, nici candoare,
nici gânduri ignifuge, asurzitoare,
nu ţi se mai ordonează stima de sine
tonifiant, în eroice versuri alexandrine,
lăieş te-au vegetat cu limacşii de aur,
cu înmiiri din bonuri de gigatezaur,
terariul cu toporaşi berechet ţi s-a împuţinat,
inventariul din vivariu-ţi ezoteric s-a demodat,
te-au tărăgănat, cu treierat, cu sterilet,
cu guturai, cu helicicultura, cu trafalet,
te-au zdrumicat zaiafeturile, butaforiile,
pantofobiile, flaşnetele, traductologiile,
gâlme de hybris, parfumate alegorii în viteză,
măştile obtuzităţii cu unică, pasivă diateză,
poezia electronică autoadezivă,
rambleierea şi ascuţita foame afectivă,
şi te-au zâmbit cu gloate de bursuci,
cu toptanul, cu topuzul, cu clăbuci,
muştiucurile biosociale gratuite,
− reginele blazărilor sfârlogite −,
edilii literari de trei lulele (cu scorţişoară),
cu copănele vinificate în trăistioară…
Scrie, fato, scrie versuri de năbuc, scrie,
să ai peşcheş şi cositor la făţuita năsălie!
Te vruşi mimoză sinovială pe simeze
să poţi picta etern cromosoneze,
ai trepidat ergofilă şi vasală − năpârcea −,
poftind ambrozia din miza mea…
Realitatea dezrobitoare e zdrăngănea
coleoptil pitită după falnica perdea!
Foto: Andi Spot