Rafila Radu 
eu sunt cea care ar trebui să plece
mi s-a-ncarnat, într-un poem, privirea
şi fluturi de pe lună pun pecetea
eram acolo şi încă vin
de peste tot plânsul tău m-adună
plămădindu-mă-ntr-un mult prea plin
lasă-i, Doamne, sufletului meu încântarea!
pentru preţul de nimic
văd universului mişcarea
osul său diamantin
în miros de rană înflorită
cineva dă ordin crinului să rămână crin
cineva preface în scântei tăcerea
de pe-un trup de fată, soarele
hoţeşte şterge
anii şi plăcerea
eu sunt cea care ar trebui să plece
mi s-a-ncarnat, într-un poem, privirea
eram acolo şi încă vin
de peste tot plânsul tău m-adună
mi s-a-ncarnat, într-un poem, privirea
şi fluturi de pe lună pun pecetea.
(sursa foto: pixabay.com)
