Metamorfoze

„Ești capabil de Metamorfoze?”
– Da. Ieri am fost de două ori câine
O dată șarpe și o dată crocodil.
Numiți pe numele lor
Față-Sălbatică și Față-Ascunsă
Tare-n-Gură și Chip-Negru
M-au lăsat să trec de fiecare dată Portalul.
„Acum că te afli în afara
Atingerii corpului tău muritor și
A robiei Pământului
Ești capabil de
Libertatea supraumană?”
Tutankamon în picioare
Adâncit în sinele-i profund
Fără să-i privească pe judecătorii
Așezați în patruzeci și două de scaune
Nici pe Maât
Nici pe Cel-cu-Inima-Oprită
Zeu tenebrelor
Osiris
Rosti:

– Azi
Sunt un spic de grâu
Scăldat în căldura lui Râ

Un spic de grâu scăldat în soare.

Acum sunt un lotus pur
Precum Neper trăiesc și mă înalț
Un lotus pur
Nu pier.

– Azi
Sunt un șoim ce dăinuie
În splendoarea Luminii
Sunt un șoim
Nu pier.

Sunt acum un Zeu-Nil
Apele mele întunecate sunt eterne
Sunt nemuritorul Zeu-Nil.

Inima înaripată a lui Tutankhamon
Înclină
Talerul cu pană de struț spre podea.

Vocea ca un tunet a lui Tutankamon
Răsună din înălțimi.

Am fost Ieri
Sunt Azi

Și voi fi Mâine în același timp
Sunt Timpul
Sunt metarmorfozele tuturor metamorfozelor.

Din cuarț și din obsidian ochii lui pe Masca de Aur
Scrutează
Chipul lui Osiris rece și nemișcat.
Căința și Milostenia
Sfințenia și Lumina divină
Pun stăpânire pe toată ființa lui
Îl deșiră modificându-i necontenit formele
Mereu mai epurate
O ceață perfectă.
El însuși
Dincolo de de spațiu
Dincolo de timp
Liber să treacă ultimul prag
Să intre pe Celălalt Tărâm acolo unde
Imposibilul devine posibil.

Am pătruns în Maât.
Îl port cu mine pe Maât.
Sunt stăpânul armoniei cosmice.
Sunt stăpânul lui Maât.

*

Métamorphoses

„Es-tu capable de Métamorphoses?”
– Hier j’ ai été deux fois chien
Une fois serpent et une fois crocodile.
Nommés de leurs noms
Face-Sauvage et Face-Secrète
Puissant-de-voie et Visage-Noir
M’ont permis de franchir chaque fois le seuil
„A présent que tu te trouves hors de
L’atteinte de ton corps mortel et
De l’esclavage de la Terre
Es-tu capable de
La liberté surhumaine?”
Toutankhamon debout
Plongé dans son moi profond
Sans regarder les juges
Assis dans leurs quarante-deux chaises
Ni Maat
Ni Celui-au-Coeur-Arrêté
Le Dieu des ténèbres
Osiris
Il dit:

– Aujourd’hui
Je suis un épi de blé

Bercé dans la chaleur de Râ
Un épi de blé bercé dans le soleil.

– A présent je suis un lotus pur
Comme Néper je vis et je grandis
Un lotus pur
Je ne péris pas.

– Aujourd’hui je suis un faucon séjournant
Dans la grandeur de la lumière
Je suis un faucon
Je ne péris pas.

Je suis à présent un Dieu-Nil
Mes eaux obscurcies sont éternelles
Je suis l’immortel Dieu-Nil.

La voix de Toutankhamon telle une tonerre
Retentit des hauteurs.

Le coeur ailé de Toutankhamon
Incline
Le plateau avec la plume d’autruche au sol.

– J’ai été Hier
Je suis Aujourd’hui

Et je serai Demain également
Je suis les métamorphoses de toutes les métamorphoses.

En quartz et en obsidienne ses yeux sur le Masque en Or
Scrutent
Le visage d’Osiris froid et immobile
La rédemption et la Charité
La Sainteté et la Lumière divine
S’emparent de tout son être
Le déchirent en modifiant sans cesse ses formes
Toujours plus épurées
Un brouillard parfait.
Lui-même
Hors de l’espace
Hors du temps
Libre de franchir le dernier seuil
Pour pénétrer dans
L’Au-delà où
L’impossible devient possible.

J’ai pénétré en Maât
Je porte le Maât.
Je suis le maître de l’harmonie cosmique.
Je suis le maître de Maât.