Mariana Rogoz Stratulat 
Mă-nchid într-o piatră
cu ochi de topaz
să scriu o scrisoare
pe ani şi obraz.
Cuvântul îmi geme
posac, vineţiu,
timpul vibrează
în noapte, târziu.
Un urs mă vrăjeşte,
mă-ndeamnă să zbor,
să fiu stea polară.
…Aş vrea să nu mor
când trec peste mine
coloane de ierburi
şi multe jivine.
Iar piatra mă strânge,
mă face arcadă,
un fir din sprânceană,
o veche baladă.
Sursa foto: pinterest.com
