George VigdorovitsGeorge Vigdorovits
15.10.2024

Mereu la periferia ideii

Mereu la periferia ideii

încerc să adulmec esența 

ori să mângâi zona erogenă a conceptului. 

Poemele mele sunt holograme ale neputinței

de a ajunge la orgasmul înțelegerii depline,

la catharsisul ultim al existenței. 

Mă mulțumesc cu sporadice juisări

pe trupul violat al ideii

cu modeste poluții de spiritualitate 

în rarele dimineți cu vedere spre absolut. 

Demonii mi-au cântat deja prohodul, 

dar eu mă încăpățânez să mă mai fâțâi prin prezent,

să fiu martor al prostituirii ideii

mereu la periferia ei, 

mereu atent la agonia ei penibilă 

mereu incapabil de a o salva și duce mai departe. 

Mereu pivotând în zona crepusculară de trecere

dintre materie și spirit 

sunt de fapt o nălucă, un spectru neclar

definit arareori de câte un vers,

ce atinge cerul cu insolența vreunei idei magice. 

Mereu la periferia ideii

mă încumet să forez în profunzimile tenebroase

ale umbrelor aureolate de lumini înșelătoare. 

Mereu la periferia ideii

departe de miezul adevărului 

scriu resemnat poeme-aproximări

ale cuvântului primordial.