Mereu la periferia ideii
încerc să adulmec esența
ori să mângâi zona erogenă a conceptului.
Poemele mele sunt holograme ale neputinței
de a ajunge la orgasmul înțelegerii depline,
la catharsisul ultim al existenței.
Mă mulțumesc cu sporadice juisări
pe trupul violat al ideii
cu modeste poluții de spiritualitate
în rarele dimineți cu vedere spre absolut.
Demonii mi-au cântat deja prohodul,
dar eu mă încăpățânez să mă mai fâțâi prin prezent,
să fiu martor al prostituirii ideii
mereu la periferia ei,
mereu atent la agonia ei penibilă
mereu incapabil de a o salva și duce mai departe.
Mereu pivotând în zona crepusculară de trecere
dintre materie și spirit
sunt de fapt o nălucă, un spectru neclar
definit arareori de câte un vers,
ce atinge cerul cu insolența vreunei idei magice.
Mereu la periferia ideii
mă încumet să forez în profunzimile tenebroase
ale umbrelor aureolate de lumini înșelătoare.
Mereu la periferia ideii
departe de miezul adevărului
scriu resemnat poeme-aproximări
ale cuvântului primordial.