Meditație

Privesc cum moare crizantema
Și roua prospețimea dimineții,
Strivesc în palmă vișini coapte
Și pulsul fructului cedează-n șoapte.

Sub tălpi calc lutul din grădină
Ce mâine este adăpost al morții…
O frunză și-a desprins suplețea
Și-n ultim drum își lunecă tristețea.

Cu stele în păr, câmpul străbat
Prin macul trist ce și-a pierdut petala,
Țin apa-n pumni și se prelinge,
Îmi scutur ochii și peste mine ninge.