Mai întâi îţi voi uita sufletul

Eu voi începe sa te uit
Spre nord.
Tu mă vei uita
Spre sud.

Mai întâi îți voi uita
Sufletul,
Care nu-mi va lua
Nici trei zile.

După aceea, știu şi eu,
Gustul părului tău,
Materia superior deghizată
Sub formă de gene.

Tu mă vei uita poate
De-a-ndoaselea,
Cel mai greu îți va fi să renunți
La trecutul tău
Plin de înflorituri
Ca o stambă.

În orice caz,
Ne vom uita bine amândoi.

Apoi ne vom spăla pe mâini.

(Marin Sorescu, „Segment”)