Mă-ntreb

Mă plimb zâmbind, printre coline
Şi cad ninsori din zările senine.
Cu fulgi de nea jucându-mi-se-n păr,
Mă-ntreb cât e iluzie,
Şi cât e adevăr…

Păşesc peste imaculatele zăpezi
Şi ştiu că vezi sau îţi imaginezi
Cât dor se limpezeşte-n albul pur.
Mă-ntreb de-s linii fine
Sau poate e contur…

Şi cad din cer perdele de omăt
Peste parfumul fin, cu care mă îmbăt
Şi care picură încet, cu dor nebun.
Mă-ntreb cât pot să dăruiesc
Şi cât pot să adun…

Mă înfioară gerul ce mângâie câmpii
Şi-mbrăţişarea lui răstoarnă nostalgii
Ţes o cămaşă fină cu fir de gând curat,
Mă-ntreb dacă-i gând bun
Sau poate, vinovat…

Când flori de gheaţă încep fuior să cadă
Îmi învelesc sărutul în zăpadă.
Punând pe el pecetea unui anotimp,
Mă-ntreb dacă-i de-acum
sau poate din alt timp…

Sursa foto: manager.ro