Literatura de azi 
Cu cît îmbătrînesc mă simt mai tînăr
mai pofticios și mai curtat de zei,
moartea îmi pune mâna pe un umăr
și parcă mă invită-n patul ei
și mă ajută galeș și lascivă
să îmi dau jos paltonul meu de lemn,
poartă la gât bomboane de colivă
și-un tainic păhăruț cu untdelemn
și nu-nțeleg cum la apusul iernii
se surpă peste noi un crîng de maci…
M-oi fi îndrăgostit, mînca-o-ar viermii!
Sărută-mă, soptește ea, și taci!
Mircea Dinescu, „Damen Tango”
