M-aș înnopta sub luna-ți…

M-ascund, uneori, printre cuvinte.
Le las să mă citească mie
De prin abia însuflețitele rânduri
Cât ostenit condeiul
Mai trage ocheade-nflăcăratului soare.
I se mai face frig de ploaia de lacrimi.

Să cuprind într-o slovă din suflet
Mi-e amară neputință.
M-ascund printre cuvinte,
Mai des, printre cele care ne spun povestea:
Aici, abia aici, aș tot poposi uitată vreme
Așa de departe de alte cuvinte ofilite,
Aproape tabuuri.

M-aș înnopta sub luna-ți, iubire,
Ca să ne fiu, ca să ne fim dalb răsărit.
Ce păcat, oh, ce păcat că viața-i una!

Sursa foto: pinterest.com