Doina Bezea 
Când crengile-mi vor strânge
tăcerea-n flori de nuc,
când mâinile-mi vor ninge
o noapte-n cuib de cuc,
atunci, și doar, atunci,
voi face bici din somn!
pe oasele-mi de humă
nicicând un vers s-adorm.
Când din corolă luna-mi
va strânge-n piept, aripa,
când ochii îmi vor arde
încetinindu-mi clipa,
atunci, și doar, atunci,
voi prinde-n lanțuri dorul!
pământul de m-ar strânge
doar versul să-și ia zborul.
Când iernile și-or strânge
în talpa-mi rece, gerul,
când gura mea va tace
umplând de suflet, cerul,
atunci, și doar, atunci,
voi scăpăra o iască!
lumini de vers din trupu-mi
nicicând să nu pălească.
Sursa foto: bucatarieindiana.files.wordpress.com
