Maria Filipoiu
Salvatorul nu-și mai aparține,
Când un bolnav în clinică a intrat,
Iar viață de competența sa ține
În act medical cu suflet devotat.
Datorie pe deplin a-și face,
Cu riscul vieții pleacă-n misiune.
Neștiind când se va mai întoarce,
Pentru izbândă spune rugăciune.
Cu iubire pe copii sărută
Și le oferă exemplul personal.
Dar uneori, soarta e prea crudă,
Cand prematur vine al vieții final.
Pe frontul dintre viață și moarte,
Ca soldatul căzând la datorie,
Salvatorul vieții are parte
De glorie ce ade în făclie.
În orice zi, fără încetare,
Medicina e militărească.
Șansa vieții e triumfătoare
Doar pentru mulțumirea sufletească.
La conștiință de neam fac apel,
Frați de cruce să fie umanitari.
Iar pentru sacrificiu-n nobil țel,
De-a omagia eroii sanitari.
În memoria victimelor din echipajul elicopterului SMURD,
prăbușit în Republica Moldova, la 2.06.2016.
Memorie veșnică!
Foto: Andi Spot
