Lumina pe care nu o vezi

Rada, sunetul prinde în unde 

lancea momentelor,

mierea nevăzutelor creșteri,

ca într-un ac rostitor 

ce coase trecutul de prezent

și ce-o mai fi de parcurs cu viața.

Cea mai importantă lumină e cea

pe care nu o vezi cu privirea, 

ci cu inima ca o bancă

plimbată prin parcul tăcerii, 

primind povara dulce

a picăturilor de ploaie.

Uneori, când vorbești,

cuvintele se cern singure, 

își aleg bazinul 

în care înoată pe spate, pe față, 

pentru o tură de apropieri sonore.

Vrei să trăiești înainte să mori?

Totul are o voce. Ascultă!

Glasul homeric al universului

te școlește cu tâlcuri rotunde de chemări.

Rana nu a renunțat la povești

nici după ce și-a pus mască de corsar,

de apicultor, grădinărind sensurile.

Odată erai păstrătoarea tuturor cheilor

pentru lacătele magice ale privirii.

Dragostea e cea care supraviețuiește.

Dă umbra la o parte cu vocea care te încape!

Cea mai importantă lumină e cea 

care te sculptează tainic.

Așteaptă! Durează un pic până la noua naștere.