Călin NeacșuCălin Neacșu
16.05.2016

Lumea crâșmei ăsteia!

(a se citi rar, de trei ori la rând, cu Brahms – Symphony No.3 F major, Op.90 – III. Poco allegretto)

 

în lumea mea…

orizontul era linia aia…

depărtată și subțirica

precum sfoara

cu care se tăia mămăliga.

 

aveam o ureche bleagă

și alta mofturoasă

iar orizontul era chiar departe,

iar noi purtam fericiți

surzenia în nesimțire.

 

dricurile drapate a sărbătoare,

treceau râzând cu ochii închiși,

unul bleg și altul mofturos,

pe lângă carnavalul cimitirelor

din mine.

 

în lumea aia,

ai primit, gaj de iubire,

trandafiri albi de plastic

și un pește din sticlă

de pus pe dormeză.

 

în lumea mea

peștișorul de aur

m’a întrebat la care din urechi

mi’aș fi dorit

să aflu veștile despre noi,

la cea bleagă, sau la cea mofturoasă?

 

mi’a făcut o enorma plăcere

să arunc paharul dupa el!

 

apoi te’am luat de mână

și le’am strigat lăutarilor:

 

« Doamna și cu mine,

o să fărâmăm lumea crâșmei ăsteia!

pe Schubert si Offenbach! »

 

iar peștisorul de aur

a cerut permisiunea să zâmbească

și a strigat vesel

dar discret

ca să nu supere pe nimeni:

Olé!

Sursa foto: pinterest.com

2.243 cititori