Călin Neacșu
(a se citi rar, de trei ori la rând, cu Brahms – Symphony No.3 F major, Op.90 – III. Poco allegretto)
în lumea mea…
orizontul era linia aia…
depărtată și subțirica
precum sfoara
cu care se tăia mămăliga.
aveam o ureche bleagă
și alta mofturoasă
iar orizontul era chiar departe,
iar noi purtam fericiți
surzenia în nesimțire.
dricurile drapate a sărbătoare,
treceau râzând cu ochii închiși,
unul bleg și altul mofturos,
pe lângă carnavalul cimitirelor
din mine.
în lumea aia,
ai primit, gaj de iubire,
trandafiri albi de plastic
și un pește din sticlă
de pus pe dormeză.
în lumea mea
peștișorul de aur
m’a întrebat la care din urechi
mi’aș fi dorit
să aflu veștile despre noi,
la cea bleagă, sau la cea mofturoasă?
mi’a făcut o enorma plăcere
să arunc paharul dupa el!
apoi te’am luat de mână
și le’am strigat lăutarilor:
« Doamna și cu mine,
o să fărâmăm lumea crâșmei ăsteia!
pe Schubert si Offenbach! »
iar peștisorul de aur
a cerut permisiunea să zâmbească
și a strigat vesel
dar discret
ca să nu supere pe nimeni:
Olé!
Sursa foto: pinterest.com
