Emanuela BușoiEmanuela Bușoi
30.08.2016

Liceul / Le lycée

Ne adunăm, cu drag ne adună

Iubitul liceu pe toți împreună,

Să întâlnim peste vreme și flori,

Pe uitate cărări, peste albe ninsori,

Al nostru suflet tânăr, rar mărgean.

 

Din fioruri, din vise, mereu reînnoite,

Din adânc de gând, din energii înmiite

Liceul întinerește, noi doar îmbătrânim.

Să fim aceiași alții noi încă năzuim,

Cu stele în priviri, cu dăruit elan.

 

Pe un disc de plasmă un punct atingând

Dintr-o hologramă înaintăm zâmbind,

In 3D însuflețiți încetul cu încetul.

Era pe când de-abia se inventase netul,

Va zice el, savantul, neestimând un an.

 

Profesori si discipoli în viitoare ere

In străvechi-nou liceul neîncetând să spere

Inmănuchea-vor, științific și didactic

In fabulos proiect intergalactic

Şi-al nostru suflet tânăr și podul lui Traian.

Nous nous rassemblons, on nous rassemble

Le lycée chéri, ce jour-ci, tous, ensemble

Rencontrer au-delà du sourire et du temps,

Au-delà de blanches neiges, sur les perdues sentes,

Notre âme encore jeune, rare diamant.

 

Des frissons, des rêves sans cesse renouvelés,

Des tréfonds de pensées, des énergies multipliées,

C’est le lycée qui rajeunit, et nous, on prend de l’âge.

Etre les mêmes autres, c’est un promis courage.

Tous, aux regards étoilés, au hardi élan.

 

Sur un disque en plasma un point touchant,

D’un hologramme nous avançons souriant

En 3 D, animés, mystérieux et discrets.

C’était jadis, c’était à l’époque du net,

Dirait-il, le savant, sans estimer un an.

 

Professeurs et disciples en ères prochaines

Soutiendront la gloire du lycée ancien,

Réunissant, par voie didactique,

Dans un fabuleux projet intergalactique,

Notre âme toujours jeune et le pont de Trajan.

1.182 cititori