Lentacee

Dintr-un brambur-lujer verde-albastru-nchis

fără permis, nu se naşte irizatul paradis.

Se străduieşte iedera… Teoretic vorbind, nu doare!

Asemenea sugrum-spiralelor căţărătoare,

se uită-n cruce, mai lipeşte-o frunză…

— Zău, copacul ăsta bleg chiar are osânză!

Se uită în afară — nu-i nimeni — muşcă lentacee

inflorescenţele de-arţar arlechin, coriacee,

antumele, postumele zmeielor, cometelor,

cuceririlor, împrejmuirilor, nostalgiilor, graţiilor…

Se uită înăuntru, hialină — tare mult îi place —

şofran, rădăcini de somnoroasă, iele zănatice,

levitează văduve pansele printre şuviţe de-adevăr,

şemineul mural cu bioetanol oftează-n răspăr…

Se văd primele semne : măselariţa jubilează,

lupini roş’-galben-albaştri dramatizează,

mătăciunile leşină, se clatină imunitatea

parâmelor, consangvinitatea, muzicalitatea

zărilor, trăiniciile, alteritatea foşnirilor perene,

abracadabrează cefaleele psihogene…

Mai întâi o gastralgie, mai apoi un icter ideatic,

o lehamite eratic-pneumatică de tip pericarpatic,

se ozonează dromaderii punctelor cardinale,

roiesc mici bucurii ultraoccidentale, sublinguale,

abundă bulzul educaţional, digitale găluşte de-aur,

leneş se-mpuţinează flecarii radicali liberi — balaur

păros, homeopata devorează clorofiliene piscuri,

urushiolul frânge sapienţiale meniscuri, obeliscuri…

O ramură-ndrăzneaţă stă-n drum — idera-i coriolică —,

văi de rubine gem sub îmbrăţişarea-i vitriolică…

În aces sens bucolic merg, freatic, toate sensurile…

Păzea, şarpe de verde! Să nu-mi striveşti versurile…!