Maria Filipoiu
Legendă de-odinioară,
Cu Sânziene revine
La ziua ce-i Cap de Vară;
Amintind triste destine.
Vântoase-n chip de fecioară
Coboară din cerul deschis,
Când e solstițiu de vară;
Cu spirit de iubire-ncins.
Fecioare neprihănite
De dragoste omenească,
Cu alai vin despletite;
Din lume nepământească.
Cu priviri scânteietoare
Duc în dansuri de șoimane,
Dor de-a dragostei chemare
Pentru destine umane.
Spirite neîmplinite,
Vor ca-n legende eterne,
O dată de-a fi iubite;
În noaptea de Sânziene.
Pe creștet purtând cunună
De dor ce arde mocnit,
Cântă pe-a vântului strună
Pentru fecior îndrăgostit.
Pe cât sunt de grațioase
Și vrăjesc prin aparență,
În fapte-s malițioase,
Spre a vieții penitență.
Cu duh din chipul împietrit
De un destin necruțător,
Pe fecior îl lasă pocit
Și fără noroc în amor.
Soarele în chip de june
Pe cer, la amiază stă-n loc;
Fete și feciori s-adune,
Să-nceapă al dragostei joc.
Se-aprind sentimente de dor
În inimile fetelor
Care așteaptă în pridvor
Pe cel mai pătimaș fecior.
Cine-și alege Drăgaică,
S-o iubească viața-ntreagă,
Casă bună o să facă
Cu-a lui Sânziană dragă.
Cap de Vară cu Drăgaice
Vine-n veri, de Sânziene,
Când grâul în spic se coace
Și iubirea-n Cosânzene.
Sursa foto: img.garbo.ro
