Legământ la Prut

Legământ la Prut
Pe malul Prutului curge dorul de casă,
Sub cerul larg se leagănă o șoaptă.
Istoria a scris pagini grele, apăsătoare,
Dar frații nu uită, iar speranța nu moare.

Codrii bătrâni păstrează amintiri din veac,
Și spun frunzelor povești de libertate.
Fiecare vânt ce trece peste ape
Aduce ecoul vorbelor uitate.

Prutul nu-i zid, ci un pod de argint,
Oglindă a dorului ce nu se stinge.
Fiecare val poartă în el speranța
Că timpul va aduce Reunirea măreață.

Frați despărțiți de râu și hotare,
Dar uniți prin sânge, prin gând și chemare.
Iar în privirea copiilor ce privesc apa lină
Se naște visul unei zile senine.

Sub soarele blând, peste maluri gemene,
Răsună cântări din veacuri străbune.
Și fiecare notă, fiecare suflare,
Ne amintește că suntem frați peste hotare.

Dorul străbate și trece peste dealuri,
Se agață de poduri, de școli și de sate.
Iar Prutul, martor tăcut al istoriei,
Se-mbrățișează cu visul de unitate și glorie.

Va veni ziua când malurile se vor apropia,
Și râsul copiilor va umple iar văile.
Nu va mai fi despărțire, nu va mai fi taină,
Doar un singur cânt: al fraților de-o viață.

Atunci Prutul va curge liber, curat,
Nu ca hotar, ci drum ce ne leagă.
Și inimile vor bate în același ritm,
Frați pe veci, sub același cer, pe același prag.

___________________________________________________________________________

Unirea Basarabiei – un act de demnitate românească

Pentru orice român care își cunoaște istoria, numele Basarabia nu este doar o denumire geografică. Este o parte din sufletul nostru național, o pagină de jertfă, de speranță și de luptă pentru identitate. Momentul de la 27 martie 1918, când Sfatul Țării din Chișinău a votat unirea Basarabiei cu România, rămâne unul dintre cele mai emoționante și curajoase acte din istoria românilor. După mai bine de un secol de stăpânire străină, românii dintre Prut și Nistru au avut curajul să spună lumii întregi cine sunt și cui aparțin. Într-o perioadă plină de incertitudine, marcată de prăbușirea imperiilor și de tulburările provocate de Revoluția Rusă, reprezentanții Basarabiei au ales drumul identității și al unității naționale. Votul lor nu a fost doar o decizie politică, ci o declarație de credință în valorile românești, în limba și cultura moștenite din generație în generație. Privind astăzi înapoi la acel moment istoric, nu putem să nu simțim respect și recunoștință față de cei care au avut curajul să pună interesul național mai presus de orice. Unirea Basarabiei a fost primul pas spre realizarea visului de veacuri al românilor – acela de a trăi împreună într-un singur stat. A fost începutul unui an memorabil pentru istoria noastră, anul în care idealul unității naționale a devenit realitate.
Pentru mine, Basarabia reprezintă mai mult decât o lecție de istorie. Este o amintire vie a faptului că identitatea și unitatea unui popor nu pot fi șterse de granițe sau de vremuri grele, iar legăturile dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului au rămas puternice tocmai pentru că ele sunt construite pe aceeași limbă, aceeași cultură și aceeași memorie istorică.
Astăzi avem datoria să nu uităm acest capitol al trecutului nostru. Să vorbim despre el, să îl transmitem generațiilor tinere și să păstrăm vie ideea de solidaritate și fraternitate românească. Istoria ne arată că atunci când românii sunt uniți în gând și în suflet, pot depăși orice încercare. Unirea Basarabiei din 27 martie 1918 nu este doar o dată din calendar, este un simbol al curajului, al demnității și al dorinței de a rămâne ceea ce suntem: ROMÂNI.