Costel Zăgan
Motto: ”O lectură adevărată e ca o înălțare, mută orizontul cu tot cu cititor.” (Costel Zăgan)
VIZIUNI PE LA SPATELE LUMII
Cu poetul ANDREI VELEA m-am întâlnit într-o antologie hai-hui: pline de plumbul talentului, poemele sale (m-)au lovit în plin. N-am apucat să zic nici pâs, și un nou tir de poeme m-a luat prin surprindere, cică…LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ. Puteam eu să contra-zic un poet de-un asemenea calibru liric?
Păi, dacă eul liric poate oricând să surprindă, într-un pastel imaginar, însăși justiția masturbându-se în piața poporului, în vreme ce ”un vameș ne caută sub coaste/ de țigări băuturi droguri pistoale/ viață”. Iar poetul e liber să bolborosească fel de fel de viziuni.
Viziuni, și viziuni: pe la spatele lumii. Sau al lunii. Dincolo de soare. Ori dincolo de noapte. Viziuni elegante. Și viziuni trunchiate. Din rafinament. Ori din viteză: de emisie/ recepție/ receptare: ”un individ fără ochi/ și-a conectat orga la țevile blocului/ și repetă, posedat, fuga lui bach”.
Cuvintele dizlocă parcă (i)realitatea, substituind-o. Lucruri, pe jumătate strigăt, prind viață în jurul cititorului: ”prietenii mei din salon se extaziau când creștea pâinea/ și găseau insuportabil zgomotul înfloririi ghioceilor”.
Oare, într-adevăr, LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ?
.Să sperăm, totuși, că nu-i decât o carte, oricât de bună ar fi ea, și nu un adevăr! Oricât de jigărit ar fi el!
