Lebăda neagră

Spui că n-ai dansat niciodată cu o lebădă…
Epoca de aur a deghizat balerinele
operei regale în raţe sălbatice…
Fetele urâţele scriu tratate filosofice
din călimări de sare-amară…
Paravanul chinezesc din budoar
e pictat cu cocori aurii în veşnic zbor…
Mini-activistele au fost întotdeauna
râvnite de ciucurii claselor sociale…
Te-ai împiedicat de codul eticii,
de codul manierelor elegante,
de codul de bare, de codul lui Da Vinci,
de codul numeric personal,
de codul străzilor pavate î.e.n. …
Ai încurcat cifrele eternităţii,
nimerind doar numere impare,
iubirea de lignit mocnit…
Ai despicat ce ai nuntit…
Ai făurit nobile sinteze ale timpului
trecut, prezent, viitor…
Ai lovit albul, te-ai lovit de negul negru…
Noroc că Dumnezeu era prin preajmă…!
Torcătoarele atente la est au rupt firul
istoric şi l-au reînnodat ca la carte…

De ce ai ales monoclul calculatorului?
De ce n-ai plecat în fruntea stolului?
De ce ţi-ai ascuns biletul câştigător
într-un dicţionar colbăit?
De ce nu te-ai uitat circumspect
spre legendarul puf al gloriei?
De ce n-ai scris oda războiului de ţesut?
De ce n-ai scos în afara legii
carnavalul nisipurilor mişcătoare?

Până se dezmorţeşte sistemul binar,
până ochii vor râde doi,
până albi porumbei vor culege măslinul din noi,
până vom pune-n loc de livadă albine-n roi,
zboară, lebădă neagră, spre cifra eternităţii!

Cuiul
ruginit
al universului
a căzut
în cealaltă
eră
glaciară…