Lacrimă de cântec

Nu există durere din care să nu ieși și să te limpezești cu apa binecuvântată a uitării. Încet, sorbi din paharul cu iluzii ademenitor, zâmbești și lacrimile ți le cerni imun,prin sita înstelată a resemnării. Înveți tăcut ce-i așteptarea la izvor, rotești și cumpăna lăsată între ierni uitate și simți cum te mângâie ademenitor o […]

Abonează-te și ai acces instant la toate articolele de pe site. În cazul în care esti deja abonat, folosește pagina de autentificare.