lacrima ambroziei

prelungeam linia continuă cu încă un pas

tu-mi spuneai că îmi trebuie ecou drept să nu mă pierd în tine

eu lăsam păsările să-și vândă trilurile pe umărul meu

răsturnam pădurile în suflet

pe acolo trecea drumul spre povârnișuri

incognoscibil

rugam soarele să măture incertitudinea nu credeam în luxații

săreai ca un spiriduș în ochii mei

din stâncă în stâncă

florile-de-colț nu mă mint

apoi ai devenit iluzionist te-am zărit în piața mare

am tras voalul pe ochi mi-am schimbat religia de dragul tău

și am strigat

veniți să vedeți invazie de mine

avansai spre culoare secrete acolo se antrenau țintașii

am început să cred în zborul închis

murmuram

ai murit ai înviat în arta asta fenomenală

ai trecut prin puterea minții lui

acum du-te și scrie pe coama licornilor

despre efectul baghetelor

trei zile mai târziu o femeie plimba zăpezile prin arșiță

brrr de-aș avea un coș să încapă toate

poate un corset să le strâng în același glas

imaginea asta de efect îmi îndrepta umerii purtam o rochie senină

și ultimul tău surâs

apoi am împachetat sentimentul meu de grație

în lacrima ambroziei

Foto: Andi Spot