Rafila Radu 
tu eşti sufletul, în cântece, plecat demult
eu, gândul rămas prin mărăcini
vino, jumătate din drum
să ne vedem, să îţi spun:
s-apleacă-ntr-o zi el, cerul
pentru copiii ce-n joacă pun
prinsori pentru ciocârlii.
vino, jumătate din drum
să ne vedem, să îţi spun:
din care parte vine
vântul acela
ce-ntunecă o mirată cale
ce-mprăştie aura spartă
a sângerândelor iubiri.
tu eşti suflet, în cântece, plecat demult
eu, gândul rămas prin mărăcini
vino, jumătate din drum
să ne vedem, să îţi spun
cât destin într-o literă
cât sfârşit într-un punct!
e noaptea unui mare pustiu
a nu ştiu cui, a nu ştiu cui
se-mbujorează la faţă luna
când lupii urlând
n-o ajung , pe ea, nicicum
tu eşti sufletul, în cântece, plecat demult
eu, gândul rămas prin mărăcini.
Sursa foto: diaconescuradu.com
