Iulia Elize
dacă îți întind mâna
să te aduc cu degetele mele acolo unde sunt doar degetare de sticlă
pentru ca tu să le spargi pe fiecare
să le dai de pământ
să le zdrobești dracului și pământului
să le spargi cu zâmbetul tău oacheș/ținându-mă din ce în ce mai aproape,
să
te sfărâm, domnul meu? să te nimicesc ca pe o noapte de dragoste?
să
îți fac timp din apă cu lut?
(foartă multă
înghețată de țurțuri, care s-au tot prins, ca nebunii)
să plecăm
odată
din moleșeala asta plină de vipere
lasă-mă să îți încalț picioarele tale cu covoare și ciucuri de mătase/să te spăl cu violet și cu verdele ierbii pe frunte
să îți las semne de căprior lângă gură
până plouă cu oase/de sticlă
de sticlă foarte galbenă
de sticlă
oacheșă
lasă-mă un pic mai aproape
să îți alunec pe gleznă
și să îți fac culcuș într-o pernă
sau într-o sticlă de cola
da-o încolo de frică
nu încoace
încolo
chiar lângă bicicleta care dă să se crape în două
nu ți-au mai adus înapoi cărțile acelea/coperțile sunt
grele de sângele meu umed/și de transpirația mea/de umărul
meu rupt în două
știi?
soarele a răsărit astăzi cu spatele
e totuși ziuă
sau nu?
chiar dacă umbra mea deja
te păzește.
Sursa foto: pinterest.com
