Aura Dan 
Februarie, fragment
- Acum 91 de ani, Michel Tournier a văzut lumina zilei. Nu a fost premiat niciodată cu premiul Nobel pentru literatură, căci acesta-i oferit pe criterii doar de cei influenţi ştiute, însă el a fost mai mult decât o valoare, mai mult decât un scriitor, mai mult decât un om… Opera lui va rămâne pentru eternitate, iar pentru mine va fi un impresionant ghid al existenţei, de care mă voi lipi, mă voi agăţa şi mereu o voi aprecia. De la el am aflat, printre altele, că şi dejecţiile umane sau cele animale pot fi subiect, temă despre care se poate vorbi fără inhibiţii, căci până şi acestea pot caracteriza fiinţa, pot descrie stare de spirit, de sănătate mentală sau fizică.
Am scris despre Michel Tournier la timpul trecut, căci anul acesta, scriitorul s-a hotărât să plece într-o lume mai bună. Poate că şi acolo, îşi va pune amprenta, aşa cum a pus-o şi în ceea ce mă priveşte…
După cartea autorului Michel Tournier, „Jurnal extim” cu a ei idee genială, sursa de inspiraţie a acestui jurnal, „Regele arinilor” cu mitul şi duritatea nazistă, „Amanţii taciturni” cu sexualitatea descrisă în legendele ei într-un mod propriu şi mult prea elocvent, „Piticul roşu” îşi va deschide filele şi-mi va arăta lumea dorită de scriitor prin povestirile ei, pentru a mi-o puncta şi fixa în timpul acţiunii relatate. Un contrast de genuri, de trăiri, de evaluări… Misticism şi realitate, toate întortocheate…
Sursa foto: loeildelaphotographie.com
