Popa Mia 
Ca o piesă neatinsă de pe tabla de șah
Ninsă de gândul că ai putea uita,
Îmi cumpăr miza să te provoc
La un joc mut.
Tace și turnul și regina e furată ,
Când gându-i fără plată pentr-un vis.
Numai tu închis în carapacea diamantină
Îmi spui că diminețile-s de vină
Și scriu cu mâna stângă pe asfaltul nins,
Sub ușa tot închisă a destinului proscris,
Să nu se șteargă poate niciodată
O primăvară adormită peste ieri,
Iubiri uitate-n scrin și – alcov pentru dureri…
Sursa foto: mircea-jokeru.blogspot.com
