Iubirii ce doare

Rămâi o secundă în sufletul meu.

vreau să te găsesc pe cer,

știu, fugi și iar fugi

să dispari în ceață ca în acea dimineață de martie.

Mai știi?

ți-am cerut

să nu te pierzi în neantul certurilor.

să nu mai aprinzi flacăra ce luminează iubirea.

Să nu aștepți ca în toiul verii totul să se stingă doar cu un rămas bun.

Vei topi gheața vorbelor cu acea flacără?

Orice iubire cere tribut inimii cât un regat.

Nu am vrut să devii robul focului în povestea mea,

în focul meu stă karma,

cea care îți va arde toate cuvintele,

acele cuvinte rostite în diminețile târzii

ai uitat?

privirea îți era pierdută în ochii mei.

* * *

Într-o seară de octombrie te-ai prefăcut într-o iluzie.

Lași dincolo de un mesaj aruncat în telefon,

Haos, ceață, emoție ascunsă în carapacea scuzelor

Cu pașii tăi grăbiți, mă ignori, mă arunci în fumul tău de țigară

doar o privire, o privire de gheață și un alt peron dintr-o gară

acea gară în care am fost eroii unei povești scrise de un alt condei.

…

De ce iubirii ce doare nu o putem lăsa să plece pe drumul ei?

De ce nu o lăsăm în trecut și nu putem închide oblonul cu lacătul uitării?

Nu-i da iubirii ce doare abis, ci dă-i o zi pentru un drum spre tărâmul amintirilor.

Dă-i iubirii ce doare o filă din viața ta ca să mai stai o secundă de a mă îmbrățișa.

dă-mi puterea de a pleca din prezentul vieții mele fără tine,

Să-ți pierd amintirea ta purtată în buzunarul inimii mele.

Mai stai o secundă pe acest peron și nu urca în trenul ce duce către un viitor inventat de tine.

Stai, mai stai și doar o secundă și un pic în prezentul meu

să pot pleca din gândurile tale cu o iubire ce nu a durut.

Poem dedicat unei iubiri neîmplinite