Carmen SorescuCarmen Sorescu
14.12.2016

Iubirea ta

M-a ridicat pe un vârf de munte unde nu credeam că voi ajunge vreodată
Nu știam că într-o zi îmi vor crește în carne clăpari, sfori, scripeți, colțari
Și pielea se va face impermeabilă, nu credeam că poezia marilor înalțimi
Este în palma ta, sunt sus acum, foarte sus, în aerul rarefiat pot respira în voie
Dacă privesc în jur amețesc, nu de cota foarte înaltă, ci de peisajul mirific
Din sufletul tău, nu știam, nu mai văzusem, nu știam cum e să rămâi fără aer
Și masca de oxigen să fie gura ta, în tine sunt numai flori de colț
Pășuni minunate unde îngerii torc, torc, iubirea noastră ca un somnifer etern
Azi sunt acvilă de munte cu ochi ageri, gheare puternice și aripi lungi
Nimeni și nimic nu mai mă poate întoarce în coconul din care am venit
Iubirea ta transformă femeile în pasări prădătoare, cuibul meu e pe stânci
Acolo unde nimeni nu ajunge și totul e nealterat, mă auzi? mă auzi?
În dimineața asta umblu prin visul tău și am orbit din nou, mă auzi?
Iubirea ta m-a ridicat pe un vârf de munte unde nu credeam că voi ajunge vreodată
Și nu știu să mai cobor, și nu știu să mai cobor…

Sursa foto: abstract.desktopnexus.com