Viviana Milivoievici 
Șoaptele orologiului se pierd
în miez de noapte,
iar ochii-nlăcrimați se-adapă
din izvorul gândului.
Povestea lunii duce mai departe
leagănul stelelor
pe aripile vântului.
Noi, uitați printre meandre,
visăm la nemurirea
Sufletului.
În negura albastră a strălucirilor de-o clipă
simțim durerea ca pe o ispită,
o-nchidem între filele destinului
ca s-o purtăm cu noi
spre focul târziului.
Sursa foto: jurnalspiritual.eu
