Din clipa în care am simțit
că e aproape gol,
de suflet
mi-am aninat tăcerea…
Am scris
apăsat
să se vadă
departe:
„închis pentru INVENTAR”.
Și în mare grabă
pentru a nu da cuiva
socoteală
m-am apucat
să număr lacrimile, dorurile,
așteptările și plecările,
tristețile, vorbele
promisiunile și uitările,
jurămintele nerespectate,
zâmbete,mângâieri, șoapte
de tine uitate…
Şi amintirile…
Aici aș vrea să mă opresc.
Să verific, în tihnă,
dacă sunt frumoase
să le aşez mai aproape de suspin,
să le gândesc îndelung
să oftez
să le numerotez
să le verific data trăirii
să le șoptesc într-un surâs…
Se cuvine să-mi acord
o pauză;
cât să beau o cană
de viață-amară!
ca și obișnuita cafea
din fiecare dimineață
fără Tine…
Sursa foto: pinterest.com