Întredeschis

1

doar dincolo de obiectele visate

ne întâlnim învățătorii

dar cine ar şti să povestească dragostea

fără să îi ascundă frumusețea?

timpul înfrânt, biet cerşetor,

cu blidul întins spre o gură de hrană

strigă şi nu mai poate să ne ajungă

la întoarcere suntem

orbi şi muți

cu trupul sfâşiat

în ghearele unui animal sălbatic

despre care nu ştim să spunem nimic

4

vorbeam despre ziua de ieri

despre întâmplări văzute de mine şi de tine

pe când inima mea apăsa un arcuş

peste corzile vântului

pe când inima ta ieşea din cutia de rezonanță

de ce m-aş mira

dacă năucita depărtare

ne-ar şopti la ureche cântece cunoscute?

7

scrijelim

pe un zid de omăt

uşor ca atingerea de femeie

avid ca atingerea de bărbat

apoi

răsucim curioşi cerul

avid ca atingerea de femeie

uşor ca atingerea de bărbat

10

ce frumoase sunt zilele de care nu ne amintim!

ne încălzesc, ne țin de mână

şi ne lasă loc să visăm

de obicei

pe acolo trece vântul

cu depărtările mototolite în gură

lovindu-ne pe dinăuntru

ne doare când ne frige frigul

şi ne îneacă plânsul ca mărturie

doar zilele frumoase tac

nu vor nimic, doar trec alene

mângâie zidurile şi fredonează în gând

pun pe masă mâncarea caldă

şi pleacă

în alte zile

când ținem minte frica şi muți

mâncăm tăcuți

mulțumiți că s-au dus orele spaimei

spunem cu ochii închiși

că am avut noroc

11

mă întreb uneori ce este în miezul

care le ține pe toate?

uneori

dacă ajung la capătul căutării

dau de un spațiu mic

în care nu e nimeni

un spațiu uitat

omis

ceva peste care

s-a rotit prima dată puțin praf

puțină speranță

după care sunt

unele după altele, tot mai greoi

mai vizibil

unele peste altele

toate celelalte

tot mai greoi, mai vizibil

61

cuiele se topesc la soare unul câte unul

şi în găuri se adună apă şi sânge

te poți privy drept în ochi

înrămat într-un lemn încă viu

65

îmi este dor de noi

aşa cum uneori

visez prăjitura din copilărie

dar ea nu mai are gustul de atunci

şi de fiecare dată rămân cu nemulțumirea

aşteptarea

imaginea de demult

singura în stare să reconstituie

identitatea fericirii

74

unii părăsesc poezia

pentru că nu au fost cu ea niciodată

doar poeţii uneori

deghizaţi în alte personaje citadine

le-au atras interesul cumva

sau dacă poezia

cu obiceiul ei jucăuş

se mai ascundea o noapte şi o zi printer oameni

prefăcându-se proză

poezia este considerată o vecină acceptabilă

când este drăguţă şi frumos îmbrăcată

dar poezia are o garderobă infinită

şi imaginaţie pentru a fi

oricând

orice își dorește