Primăvara gropile au dispărut. alergau prin ele cai din cuvinte. cineva a sădit în pământ sufletele. iar literele au rămas fără mâini și morminte.
Copacii și-au înălțat rădăcinile. seva lor mângâie încă un vis. al omului rătăcit între lumile. despărțite de moartea care învață. să-i adoarmă pe rând.
Pe lista neagră primăvara este prima. mugurii sunt injectați cu cianuri. și ochii lor midriatici se roagă la luna. ce-aleargă pe poante cu tâmpla sprijinită-ntr-un deget. de soare uitat pe un gând..
Urmează nimicul. restul cu tâlc s-a ascuns prin asfalt. e-atâta pace de pace, iubito. se-aude aproape-departe. cum strigă Pământul. și-un tropot de cal-elefant…