Maria Calciu
Pe pragul pe care întâmpinai
roua
cu câte o cunună de sălcii
Nu ți-am mai găsit gândul acela rotund
ce rămânea întruna în urmă cândva
pentru a mă învăța
cu mult mai înainte să nu fi mai putut
vreodată să privesc
spre pasărea
ce trece un nor printr-un copac
Să îți numesc plecarea spre seara nevăzută
ca și pe o trezire a ploilor din sete
Dar am găsit un semn
în degetele crucii ce împletesc mereu
în fața mea cununi
de sălcii
ce tresar când simt că le privesc
prin ploile din sete
ce nu mai știu să treacă
un nor printr-un copac
Imagine de pe meditainment.com
