Gabriela Pachia 
Aliteraţie, te uiţi la noi fatidic şi guşti creanga albastră,
piroclastitele frunţii înalte din era buiastră…
Nu fi descumpănită, codobatura e monogamă.
Ipsosul gloriei te-nhamă, luna n-are zor-nevoie de reclamă !
Te împresoară — virgină — creativitatea noastră…
Decât o laudă şoptită, mai bine-mi cumpăr altă glastră !
Sufletul se-mbracă pur în sigilii cu monogramă…
Jumătăţile de apă muşcă din maluri cuvintele de flamă !
Că-n creier vidul cernit durează pană de curent
nu-i regretabil, nici nemaipomenit, e excelent !
E lăudabil că îngădui, tot mai des, să strălucească
lumina profeticului soare abstract, regească… !
Frăţeşte, Isus îmi ţine mereu parte : mai vând o carte
— garanţia cireşului glasat pentru rumenire şi nemoarte —
fac două inoxidabile drumuri mistice cu taxiul…
Ce-ndemânatic este campionul îndesirii — grâul… !
Copacu-mi vorbitor descuie frunzele tăcerii,
scormoneşte bruma, alungă inătoarele mustrării…
Şi-apoi pădurile-mi vor înrădăcina fulgurante uitări
şi neptuniene heleştee frapante prin defiridizări…
Sursa foto: i.pinimg.com
