Doina Bezea 
Ia o urmă din cer și arunc- o
peste susurul întrebărilor cu
colți de argint
peste umbra trifoiului cu priviri
ca de stâncă
în care mă-nec încercând
să te simt.
Dezleagă calul din potcoave de fum
și dă-i diminețile să le pască
deșarte
mă-nțeapă azi dorul prin fuioare
de drum
ținând câte-un ort să-mblânzesc
câte-o moarte.
Știi tu, părinte, cât nespus a suflat
peste ploi
făcându-mi din lacrimi altar plin
cu stele
pe mâini mi-au rămas doar nisip
de la voi
părinți de copii, amintiri pe inele.
Sursa foto: dreamstime.com
