Încremenire

Încremenire în fața cui? A ce? De ce?

Putem noi, oamenii, să controlăm puterea sufletului? Ce încremenește din noi? Sufletul sau corpul? Dacă ne încremenește sufletul, corpul nu va avea de suferit, iar dacă sufletul rămâne pasiv, atunci corpul va fi cel care va încremeni la orice tablou și scenariu de viață, fie eșecul transparent, fie ghinionul unei vieți sărace.

Ai observat că nu există zi cât ești în simțiri să nu fii pentru o secundă încremenit?

Să nu cădem în capcana confuziei, să credem că încremenirea este una cu uimirea. De cele mai multe ori, confundăm trăirile și simțirile.

Se vorbește rar despre încremenire. Adesea, oamenii fac confuzii între aceste trăiri și simțiri ale corpului și ale sufletului. Sigur, vom zice că trăirea este una cu simțirea, oare? Să stăm o secundă să reflectăm, dar fără să apelezi la dicționare.

Ai observat, oare, că mulți oameni nu mai au timp să încremenească la întâmplări și stări de fapt? Trec pe lângă ei atâtea stări și trăiri, atâtea amintiri, invizibile celor din jur, încât se uită pe ei și las loc doar banalităților și treburilor seci. Sigur, îmi vei spune clar și răspicat: fată, trăiești pe lună? Nu vezi ce vremuri trăim? Că viața e din ce în ce mai grea, iar tu vii cu bazaconii de astea? Exact! Sunt atât de grele vremurile că nici timp de a încremeni în fața lor nu mai avem.

Dar oare ce să fie mai greu în existența omului? O luptă cu o boala? O luptă cu existența de zi cu zi? O suferință în dragoste? O pierdere umană? Ce poate fi dintre toate astea?

Încremenirea este permanent prezentă în viața omului. Face parte din reacțiile corpului uman, o poți controla până la un punct.