incert

scriu despre viață de parcă ar fi o experiență

la care mă voi putea întoarce cândva

prima zi  se tot redeșteaptă

am același fel de emoții

îmi uit uneori mintea acasă

cheia de la cutia poștală am pierdut-o demult

privesc ca o nerușinată spre cei care îmi predau lecțiile zilnice

chiulesc la primele ore deseori

mă prefac în linii aplecate spre stânga spre dreapta

de curând am învățat că pot fi și punct

mi se cuibărise pe umăr un stol de păreri despre viață

cu aripi jumulite (din care se fabrică mai nou hârtia)

stai îl rugasem când voi fi pregătită te las să pleci

unde? mă intriga siguranța lui

nesiguranța mea mișcându-și aripile într-un parc numai al meu

moartea nu a reușit nimeni să mi-o predea

probabil ea nu se poate repeta

deși umblă deghizată în rozătoare

trăgându-și cozile ca pe seceri

prin iarba orașului incert în care locuiesc

Sursa foto: alexandram.ro