îți dăruiesc o sahară mi-ai zis
o poți duce în piața mare
dar nu departe de mine
când îți vei despleti părul de albine
să număr fagurii din haina chemărilor
abia atunci voi ști
de ce asculți tobele întemnițaților ca pe un cântec
mi-am adunat răsăriturile într-un coș de nuiele
unul a rămas în brațele tale
și lumea pe care am colorat-o cu un octombrie crud
habar n-are că pantofii aceștia nu-s ai ei
iar dansul frunzelor e strănutul vântului
între două continente
iată condamnatul anonim suflă în lumânările
din palmele orașului nostru
frigul coboară pe frânghii
își ține oasele în mine
rezistă la dor
foile de tutun se răscolesc în plămânii dragostei
Sursa foto: pinterest.com