Popa Aura 
Când râd genuni tu ştii că nu-mi e bine,
că paşii mei prin ierburi se ascund
de gândul ce abia se mai abţine
să-şi strige ploaia şi că mă scufund
în ape de-ntuneric ce persistă
să-mi scrie valuri c-un condei de-amar.
Când râd prăpăstii ştii că nu există
în mine-aprins de linişti niciun far,
că lotcile-mi se leagănă întruna
a rătăciri, cu închistări cu tot
şi că-ntr-un colţ de cer îmi plânge luna.
Câd râd abisuri ştii că nu mai pot
să-mi răsucesc spre tine nicio mare
şi niciun zâmbet să-l pictez în sare…
Sursa foto: 1.bp.blogspot.com
