viața-i o fotografie în alb negru
păstrată într-un album digital
sau uitată într-un sertar cu vechituri
aleg să o înrămez pe pereții cerului
alături de stele cu surâs de Mona Lisa
astfel amintirile despre mâine
rămân neatinse de mâinile lacome
și privirea șașie a timpului.
dorul de mine e un junghi
ce a început să doară tot mai tare
la fiecare schimbarea a vremurilor
consult astrele si ascult buletinul meteo
să pot afla când oamenii vor deveni însoriți
și nu vor mai adăposti în vena cavă
ploi abundente și țurțuri vinovați
ci vor fi proprietari de luceferi și aurore boreale
în cartierele rău famate ale existenței.
mă semnez pe spatele fotografiei
c-un cod de sentimente
indescifrabile…
Sursa foto: radioresita.ro