Îmi este dor de clipa păstrată-n scrinul vremii,
Ferită de tăişul unui pumnal hain.
De clipa răvăşită la marginea durerii,
Culeasă cu blândeţe de-un menestrel blajin…
Îmi este dor de clipa ce-a răscolit talazuri
Când buzele-ţi arzande sărutul mi-au gustat.
De clipa tatuată pe-ale dorinţei ziduri,
Când curbele fierbinţi îndeamnă la păcat…
Îmi este dor de clipa când mi-ai privit în suflet
Şi-ai răsturnat sertarele cu amintiri confuze,
De clipa mistuită în jarul unui zvâcnet
Ivit sub pulberea de stele cernută peste frunze…
Îmi este dor de clipa tivită pe valul de-aşteptare
Când orele dansează cu timpul în paşi de menuet.
De clipa rostogolită în prima-mbrăţişare
Când între noi se risipea ultimul pas absent…
Îmi este dor de clipa ninsă peste frânturi de noapte
Ce-a izgonit vechi umbre ce-ntunecau privirea.
De clipa murmurată, ascunsă printre şoapte,
Mirată că noi doi…reinventăm iubirea…
(Sursă foto: The Pho.to blog)