Geamănul dorințelor tale

(un refren aproape inexistent)

nu vei afla niciodată

deșiranta lipsă de geamăn

daca nu l’ai avut,

și nici depărtarea

de copilul gândului,

dacă vintrele tale

s’au născut sterpe

de iubire,

dinspre mine.

afli acum (hai râzi),

despre zâmbetul șters

care ți’a însotit umbra,

ascunzând tristețile

sub pasul călcat ezitant

și sânul încă ferm

cu vișina’i scandalizată a rebeliune,

care te’au dus la galop

către însperanța

că ne vom întâlni,

pe un peron puțind a locomotive cu cărbuni,

fredonând în gând

un refren aproape inexistent

care să te doară

atât de dulce

de mine,

geamănul dorințelor tale,

pâna la ruperea

digului dintre coapsele tale

anascătoare de amor.

acum să taci.

oricum, calea ta ferată trece prin mine.

Foto de pe https://revistacititordeproza.files.wordpress.com/2010/05/agota-tompos-opra-florii1.jpg?w=720