Gânduri la un poem din Literatura de azi

Titlul  este „Am sădit o dimineață”.

Bravo autorule ce sublim poate să sune

să te culci cu al zilei germene sub cap

așa să se îmbibe de vise planuri aspirații

în zori să-l pui lângă un copac bătrân

să prindă rădăcini să aibă umbră

când e soare și sprijin când e vânt

să  vezi  cum crește  îți bei cafeaua

tramvaiele ies din depou miros de chifle

calde și zumzetul gospodinelor în piață

ziua explodează în culori ca arborii în mai

apoi începe să rodească e trudă și sudoare

fructa se pârguie și soarele e ca aurul topit

amiaza cere odihnă copacul dă răcoare

răsadul dimineții oferă acum un prânz

ușoara oboseală lungește umbrele puțin

e insă încă trudă doar pensionarii joacă șah

vin culegătorii fețele pân‘la genunchi în must

zvon tomnatec înserare moliciune-n mădulare

melancolie dulce aruncă ziua și pe tine

în fotoliu la televizor ziua văzută în raccourci

pe nesimțite amândoi ațipiți și când te trezești

ești singur  ea nu mai e televizorul merge-n gol

trebuie să te culci dar înainte iei din borcan

sămânța altei zile  și medicamentele curente