Radu Matei Todoran
23.01.2024

Flori de vişin

Sub fereastră
flori de vişin oftând
gândul mi se strecoară printre ele
căutându-te
doi grifoni îi arată drumul
spre tine

 

Eşti înger sau eşti om

 

Statuia de bronz a leului înaripat
de pe San Marco
se destramă în fluturi
roind în chip de aureolă
în jurul trupului tău
doi alchimişti de alabastru
beau cafea în piaţetă
aruncând cu prafuri
frumos mirositoare în aer

 

Deodată plouă cu flori de vişin

 

Cucuveaua de dimineaţă
cu inele de aur la picioare
mă trezeşte cu sunete grave
vibrând
ca inima frământată a Veneţiei
pe pervaz două egrete
mi-au aşezat pe o tavă
încă un clondir cu vişinată

 

Mă aştept ca
laguna să dispară în timpuri
lăsându-se cotropită
de viclene lichide.