Ana-Maria Gavril
Viața e un bob de lut
Dintr-o ulcică nesfârșită.
De-ajunge și-un pic ciobită,
Trupul ne curge-n pământ.
Sub țărnă, ciolanele dorminde
Cu a dintâiului olar pecete
Vor răsări în flori mândre,
Împodobind răsfiratele morminte.
Se-ndoapă oasele tocite
Cu soare, ploi și stele,
Sorbindu-le cu poftă pe toate…
Udați de pe morminte, rămașilor, florile!
Mai puneți și-o lumânare,
Fie crucea cât de veche.
Nu-i mai mare mângâiere
Ca lumina-n ceas de Înviere.
Sursa foto: pinterest.com
