Literatura de azi 
„Să vă spun o mică poveste, onoraţi domni.
– Femeile caută la bărbaţi ocrotirea.
– Da?
– Da.
Ar fi trebuit să născocesc ceva, să-i ofer o explicaţie mai bună. N-am găsit nimic mai potrivit. Femeia vrea lângă ea un bărbat pe care să-l poată preţui cât de cât. Altminteri are impresia că se înjoseşte. Cel puţin aşa judec eu. Dacă nu aveam niciun motiv să mă simt atrasă de un bărbat nu m-aş fi putut îndrăgosti nici bătută cu biciul. Bărbaţii, onoraţi domni, nu pricep decât foarte rar că femeia este o fiinţă curioasă. Nu-i place să fie sclavă decât dacă îşi leagă singură lanţurile. Dacă altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revoltă, suferă sau se ofileşte. Nu se poate simţi fericită în robie decât dacă a vrut. Or, eu nu voiam. Cu toate eforturile mele de a mă convinge că nu-mi strică un bărbat care să-mi satisfacă toate capriciile, nu izbuteam să mă ataşez de el. Ajunsesem chiar să-l detest din pricină că era prea bun cu mine, prea supus.
Iată, onoraţi domni, cum arăta contrariul lui Don Juan. Acum veţi înţelege mai bine, poate, de ce s-au aruncat atâtea femei în braţele celui care nu vă dă pace de când a devenit „mit”. După ce te-ai plictisit de bărbaţi mediocri, şterşi şi plicticoşi, e mare ispita să te laşi în voia unor vorbe frumoase pe care ţi le sopteşte la ureche un bărbat atrăgător, chiar dacă bănuieşti că ele sunt mincinoase. Am visat să pot îmbătrâni lângă un bărbat pe care să-l iubesc şi pentru ridurile lui, cum l-am iubit şi pentru elanurile lui.”
Octavian Paler, „Calomnii mitologice” (Pledoaria femeii de la procesul lui Don Juan)
