Punctul a născut cercul,
dar niciodată n-a fost echilibru
pe aici,
prin mizantropicele muzee
ale realității.
De la o vreme,
îl doare lumea
în care s-a făcut noapte
și podul palmei
în care-au încolțit fărâme de negru.
Vopseaua fugită
de pe soclul unor gânduri
născute în iarnă
inundă coridoare
inuman de reci,
de unde muribundul
privește iarăși
cercul.
Lumina lui,
despicată de sens,
s-a avântat și-apoi s-a retras
de ceva vreme
în sine.